Sâmbătă, 18 mai, 2013 – O zi



DimineataEste ziua mea liberă. De fapt sunt liberă până mâine seară. Sunt liberă să fac toată treaba pe care nu am putut s-o fac în cursul săptămânii. Sunt liberă să-ncerc să mă scot de pe pilot automat. Sunt liberă să funcționez după capul meu dar este greu. Aș face atâtea și nu știu de unde să-ncep. În grădină, în casă, să stropesc, să ud, să plivesc, să mătur, șă șterg praful, să spăl rufe, să hrănesc păsările, să culeg căpșuni și cireșe, să fac cumpărături, s-ajung la Bastilia (librăria). Oricare dintre astea fără să tresar că l-am pierdut, fără să mă strige, fără să mă-ntreb ce poznă face fiindcă tace. Nu pot. În fiecare clipă un reflex mă face să tresar a spaimă. Dacă-am uitat ceva?! Parcă m-a strigat, parcă m-a tras cineva de fustă.

Până una-alta mă trezesc aplaudând. Insist. Îmi dau seama că nu sunt pătrunsă de o stare de încântare/admirație ci de revoltă. Păi și-atunci ce aplaud? A, sunt sub cireș și mă lupt cu obrăznicăturile de grauri riverani. Este foarte de dimineață și mă tot învârtesc cum să fac mai bine să culeg niște cireșe deși nu sunt la finalul coacerii dar așa, de-un Doamne ferește.

Aduc scara mică, aduc scara mare dubla, aduc ceaiul, aduc aparatul foto. Mă roade o aducere aminte din negura vremurilor și tare m-aș urca în copac de-a binelea. E suficient să-mi treacă prin cap ceva că nu-mi trebuie mult să-ncerc să și aplic. Mătușa Mărioara se opintește, se-aburcă și-și aduce brusc aminte că are o vârstă. Nu vreau să-mi forțez norocul și-apoi și cireșul astă nu s-a gândit să-și pună crengile așa mai regulat, mai ca niște trepte. Sunt răcită și efortul m-a făcut să transpir instant, sunt leoarcă.

Am strâns totuși o găletușă, am mâncat direct de pe creangă. Am renunțat la stropit când mi-am dat seama că intervalul de așteptare între stropit și mâncat e cam mare așa că îndrăznesc și mânânc și spălate și nespălate după cum apuc în vâltoarea gândurilor. Din toată aventura m-am ales și cu fotografia din antet, imagine luată de pe scară peste gard, de pe terenul Didinei, teren mare și bun, menținut viran de stăpânul țigan și cu singura utilitate că-l paște un cal al unui alt țigan.

E clar, pe lângă cireș mă simt preș, nu am randament. Mă mut în grădină unde reușesc să finalizez ceva folositor. Am îngrijit roșiile care evoluează încurajator. Am citit că o prașilă valorează cât mai multe udări și cu unealta mea minunată, săpăliga-furcă afânez de zor după ce-am curățat frunzele pălite de aproape de sol. Cum spuneam, reușesc să finalizez și epuizată dar bucuroasă cât de cât mă retrag în casă să mă doftoricesc.
painea

Ieri am făcut o pâine cu făină din comerț la care am adăugat tărâțe de ovăz. A ieșit delicioasă. Ușoară, crocantă, ce mai, un deliciu. Voi mai folosi tărâțele acestea. Amintirea mirosului de pâine caldă îmi face bine, parcă mă mângâie pe cap iar melodia de pe Soundcloud mă ridică puțin, chiar dacă nu până la lună măcar în poziție bipedă (simt că mă preling spre glie, stare de gogeală dată de răceală). Îmi trece mie!




2 gânduri despre &8222;Sâmbătă, 18 mai, 2013 – O zi&8221;

  1. greenzonelife zice:

    Sanatate! In primul rand 🙂 Si eu mai fac paine in casa, amestec tot felul de faini, seminte, iese foarte buna, pitica mea in ziua cand fac paine mananca aproape doar paine goala toata ziua 🙂 Puteai sa pui si tu mcar o poza cu cirese, asa de pofta, ca la noi abia s-au format. Un weekend frumos si sanatate 🙂

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s