Duminică, 31 martie, 2013 – Sărbătoare

Tuturor catolicilor Hristos a înviat!
Altfel…

o zi care a tinut ploaia deasupra capetelor noastre dar ne-a lăsat să hălăduim prin ogradă să vedem ce mai aflăm nou.

După câțiva ani buni, timp în care ei si-au înălțat serios capetele peste gard dar eu îi ștergeam cu privirea pentru că sunt comuni, am trăit clipe de maximă încântare lângă cei trei tuia dinspre ulicioară. Era o zumzăială de nedescris, cred că toți stupii lui Marcel erau la noi în tuia. Crengile lor sunt pline de niște buburuze minuscule, conurile lor probabil, sunt într-un fel de fază de înflorire care atrage albinele dezmorțite și flămânde. A fost foarte greu să prind în cadru hărnicuțele care nu mai pridideau să culeagă. Unele aveau săculeții plini. Mi-am băgat nasul între crengi, mi-au zburat pe lângă obraz și m-am bucurat mult să văd că mă acceptă. Deși au roit în jurul meu nu m-a înțepat niciuna.

Deși nu am interese comerciale m-ar bucura ca recoltele mele să fie cât mai bio așa că vizita inspectorului la micul meu solar m-a bucurat. A văzut, a plăcut, a plecat. Eu mai am de așteptat.

Adăpostul păsăretului este dat peste cap de ceva bune intenții și ceva neputințe vremelnice așa că, din când în când, se face o rocadă complicată așa ca cea de azi în urma căreia toată lumea e ceva mai fericită: rațele trec în îngrăditura improvizată unde se bucură de o baie în gropușoara acoperită cu folie de plastic, gâsca este dată afară la păscut și se scaldă și ea în trocuța neagrră, în locul ei sunt lăsați la lumină cei 5 cocoși belicoși. Găinile rămân oarecum ostracizate pentru că nu capătă nimic în plus dar de, nu poți mulțumi pe toată lumea, prea m-au făcut să alerg după ele când le-am dat drumul prin curte.

După cum se vede nu mai este așa supărată cum era că am separat-o de rațuște

Peisajul începe să aibă pete de culoare

Berzele ne tot dau târcoale, balta e în apropiere, dar deși m-am străduit nu am reușit să le prind prea bine cu aparatul foto în marea de plumburiu de deasupra capului.

Este a doua oară când Andrei își ia micul dejun afară „la mașă” de data aceasta la cerere. Sigur, e mai complicat pentru că trebuie să facem parte dreaptă cu fetele canine. Pentru că ce le revine e cam puțin se mai supără și ele dar compensăm când le vine rândul.

Odată cu schimbarea orei am cam încurcat borcanele și după ce-am hălăduit prin ogradă de-am amețit am căzut la datorie într-un somn de după amiază care s-a risipit pe la ora 18, ora actuală. Târziu în noapte ne miram amândoi de ce nu vine somnul pe la noi și-a cântat Muni nani-nani dormi ușor dragul mamii puișor, vine Ene pe la gene și te-adoarme-ncetișor până a făcut febră musculară la limbă așa că dacă aveți am zice ceva de scandal acum e momentul…nu mai sunt în stare să suflu o vorbă și puteți să-mi ziceți tot ce vreți că riposte n-o s-aveți.