Marți, 19 martie 2013 – Capul sus inima dârză…


.. altfel nu faci nicio brânză sau despre cum drumul spre iad e pavat cu intenții bune.

Aveam și eu vreo 10 narcise frumoase. Fiind al doilea an se înmulțiseră un pic și erau bățoase și făloase gata-gata să-și deschidă florile. Câinii mei, care, liberi prin curte, sunt într-un veșnic război cu ai vecinilor, reușiseră și nu le atinseseră nici cu vârful cozii. Pentru că plecam de-acasă și fulguia (că tot mă-ntrebam eu dacă scăpăm așa) m-am gândit să improvizez o apărătoare și am pus peste ele una bucată plasă de sîrmâ cocoșată și peste ea o bucată de folie, cu rolul, vezi Doamne, să le apere dar să nu le turtească.

Nemaivăzând florile și nesimțindu-se amenințati, în vreun fel, de materialele descrise, câinii mei au jucat mărunțica, în dialogul lor beligerant, peste folia de plastic, în așa fel încât atunci când am crezut că pericolul a trecut și am dat apărătoarea la o parte, inima mi-a sărit în gât, s-a zbătut acolo ca nebuna și-apoi mi-a căzut în stomac.

O fracțiune de secundă a durat pentru că mi-am săltat bărbia și-am zis asta e, à la guerre comme à la guerre, trebuie să trecem mai departe.

Au trecut două zile de aparentă acalmie și vinovată, pentru weekend, preocupare (nu mai precizez ca să nu accentuez) și dimineață, când să ies, afară arunc o privire pe fereastră. Inima…ce știe ea! Hai la trap hai la galop! Ochii mei văd un potop de înțepeneală argintie care ținea în menghinea ei…tot ce vrei.

Dau fuga în micul meu solar, făcut cadou de omul meu, unde, fără să mă uit la tv când spune despre temperaturile nocturne, lăsasem câteva răsaduri de roșii Saint Pierre proaspăt repicate în ghivece de hârtie făcute cu măiestrie. Ce-am găsit nu pot descrie! Vrând să le ocrotesc le-am acoperit nu cu unu ci cu toate capacele de plastic din dotare (3), să le ocrotească tare, că eu sunt prevăzătoare. S-a făcut un condens mai intens și când a fost momentul totul a înghețat bocnă precum cimentul.

Inima mea? Poate știți voi de ea.

Se ține cineva pe urmele mele cu gânduri rele. Acum stau cu gâtul în pioneze. Aș vrea dar cine poate reflecta când nu prea poate respira?! Adică nu lucrați pe-afară doar în tricou chiar dacă vi separe că cea așteptată e lângă voi și nici nu vă pupați cu apropiați cu răceli dotați că le luați.

Hai, povestiți-mi voi de bine deși, până la urmă zic eu, nu-i chiar rău nici la mine .

Anunțuri

4 gânduri despre &8222;Marți, 19 martie 2013 – Capul sus inima dârză…&8221;

  1. hai lasa, ca nu-i un capat de tara.
    uite, ca sa te simti mai bine, mie mi-au mancat zambilele ratele :). iar Mairon rupe din ele si apoi le arunca din gura, evident din placerea de a strica.
    pt gat incearca lapte cald cu miere, la mine si la Adi merge fara gres

    Apreciază

  2. Muțumesc frumos Iuliana pentru încurajări și sfat.

    Din iureșul treburilor tale te-ai oprit să spui o vorbă bună. Ești mare om.

    Vă felicit pentru modul în care ați demarat treaba. Ideea cu coșul săptămânal este genială. Sper să aveți cât mai multe comenzi.

    Apreciază

  3. Aşa am păţit eu cu un curmal primit de la două prietene dragi. Dorind eu să-l protejez de crivăţul care se anunţa, l-am pus sub un clopot de folie pvc, iar dimineaţă l-am găsit pleoştit de credeam că-i dus pe vecie. L-am descoperit şi l-am lăsat în plata lui întreaga iarnă. Şi a fost una al naibii de lungă. În primăvară, din trunchiul principal s-au desprind două rămurele care acuma-s ditamai copacii. Aşa că nu dispera, că nu se ştie cum şi-or reveni când te aştepţi mai puţin.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s