Miercuri,13 martie 2013 * Tighelind amintiri


Articol scris pentru Spring SuperBlog 2013, proba Singer …o pasiune cu tradiție

De pe vremea când încă mai credeam că dacă-l sărutam pe șoricelul de sub pat la timp s-ar fi tranformat în prinț și nu mi-ar mai fi mâncat stafidele și smochinele din singurul pom de iarnă pe care l-am avut vreodată, am încercat să croitoresc. (Povestea întreagă despre șoricelaici)

Nu știam decât că foarfeca este pentru făcut materialul bucățele și că dacă bagi ața în ac, cumva, poți face bucățelele de material să stea legate una de alta. Voiam ca păpușile mele să arate precum Cosânzenele din palate și tăiam, și-mpungeam cu acul și oftam… Când reușeam să trec capul păpușii prin decolteul rochiței fără să-i cadă rochia de pe umeri victoria era triumfală.

Mai târziu, în loc de păpuși am încercat să-mi îmbrac și cu lucruri făcute de mâna mea copiii.

Încă nu aveam acces la revistele cu tipare iar degetele mele se străduiau să rămână prietene cu acul mic și viclean. Ba se ascundea de mine, ba se repezea la buricele degetelor…mai ales când încercarea avea loc târziu, în noapte, după ce ei adormeau.

Apoi au crescut nevoile casei și am încercat, tot manual să suplimentez veniturile. Am făcut păpuși, am făcut chiar și o pufoaică la care cea mai mare parte am cusut de mână.

În acest timp am văzut de câteva ori prin casele altora un obiect care mi s-a părut nu numai o invenție grozavă ci și ceva deosebit de elegant. O mașină de cusut Singer, clasică, de picior. Corpul metalic, negru, delicat, suplu, cu linii curbe care te atrăgeau s-o mângâi mai întâi, murmurul silențios pe care-l scotea atunci când dădeai la pedală, cutia cu accesorii, sigla brodată în metal… viteza cu care se derula materialul…

Mi-ar fi plăcut s-o am la mine în odaie să-și împletească sunetul molcom cu cel al ceasului de perete care ticăie rar și liniștitor.

Vremea a trecut și toate sunt așezate la locul lor. Rar mai puneam mâna pe ceva pentru cusut. Dar…peste ornicul de pe perete, în odaie răsună acum un glas de copil vesel, ghiduș și afectuos. Îi plac animăluțele…atât cele de pluș cât și cele în blană/pene și oase, adică cele adevărate pe care le găsește și le-aleargă prin ograda mea.

Bătrâna Singer, pe care mă gândeam s-o aduc chiar și acum, târziu, de drag, în casa mea ar trebui să lase locul unui alt model, de exemplu unuia cu care să pot face cusături mai speciale. Aș coase cu drag pentru Andrei. Fiecare hăinuță ar fi o poveste. Este atent și receptiv la povești și hăinuțele făcute de bunica i-ar încărca bine bărcuța ce-l poartă pe valurile vieții cu lest de căldură și iubire.

Sunt informatician de formație și consider internetul o invenție fără seamăn a omului. Comerț electronic, documentare, comunicare, autoinstruire … Am dat de urmele vechii mașini Singer pe pagina de Web a unui muzeu. Dacă sunteți curioși o puteți vedea .

Singer…Ia să vedem ce mai oferă firma aceasta serioasă, de tradiție, care trece prin vremi în pas cu vremea mi-am zis și iată primul magazin de electrocasnice care mi-a stârnit încrederea.

Ce caută omul când vrea să cumpere ceva? Firma și promoțiile. O alunecare de mouse, ajung din meniu aici în speranța unor oferte avantajoase. Magazinul online comercializează și mașini de cusut. Mi-a zvâcnit inima când la promoții am citit Singer.

Singer Talent 3321

Până să-i cercetez pe-ndelete performanțele trebuie să-i pregătesc prânzul lui Andrei. Scot pâinea pe masă și ies un pic până afară. Când mă-ntorc… inima mi se strânge ghem. Ce s-a-ntâmplat? A apărut prințul trasformat în șoricel și-așteaptă să fie pupat? Cine-a fost la furat?painea

M-am lămurit repede, iată printul

Piața este extrem de ofertantă în materie de confecții și pentru unele dintre ele femeile ar comite „crime” să le aibă, pentru ele sau… pentru copiii lor dar nici o firmă din lume nu poate da unei hăinuțe de copil ce pot da o mămică sau o bunică și o mașină de cusut.

…………….

Andrei doarme de prânz. Ornicul din odaia mare ticăie rar, liniștitor. Sper ca în curând să i se alăture din când în când torsul unei mașini electrice de cusut, Singer dacă s-ar putea, iar râsetul lui Andrei să gâlgâie la fiecare hăinuță cu povești pe care i-o voi coase.

2 gânduri despre &8222;Miercuri,13 martie 2013 * Tighelind amintiri&8221;

  1. Si eu am croitorit candva cu mare succes. In magazine gaseam doar hainute ponosite pentru cei mici, asa ca m-am apucat sa le fac singura, mai descusand alte haine, mai copiind de prin reviste. Cert e ca o vreme, pana cand au crescut si au inceput sa aiba si ei obsesii legate de hainele de firma, ne-am descurcat asa.

    Apreciază

  2. traiasca Burda si Verena – cate n-am facut cu ajutorul lor…. Si batrana Nicoleta , autohtona. Dar acum s-a retras , a iesit la pensie si locul i-a fost luat chiar de fosnitoarea Singer. 🙂 Acum mai astept doar nepotii. 🙂

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s