Luni, 11 martie, 2013 – „Omuleții” verzi

Un mic bilanț al răsadurlor:

Ca în nici un an, unde au fost așteptările mai mari acolo au fost rateurile mai spectaculoase. Voi detalia. Mai important de spus acum este cum m-a vindecat puterea exemplului de o depresie. Când a fost să pun primii pomi pe locul nostru gol ca o față de spân (de fapt realitatea arăta altfel…plin de buruieni ca o față de pirat năpădită de clăi de păr încâlcit) atâta am citit și atâta am măsurat și atâta am tremurat dacă se prind și să nu moară pe urmă etc… mi-era stomacul numai zvârcoliri de emoție.

Un domn bine, îmbrăcat lejer, în alb din cap până-n vârful picioarelor, povestea cu drag dar și cu nonșalanță despre livada pe care tocmai și-o înființa subliniind că pune puieții la greu și vede el pe urmă ce evoluează bine și ce păstrează. Adică alinierile și spațierile le definitivează ulterior. Apoi, pe un blog, o doamnă îndemna să semănăm mult și cu bucurie, în multe locuri, la mai multe momente, mai multe soiuri din aceeași plantă. Ceva tot va răsări, ceva tot se va comporta foarte bine, ceva tot ne va răsplăti pentru efort. Gogoșarul meu soiul „Splendid” = KIX = ZERO…ZERO!!! și alte câteva jardiniere nu mai scotocesc după etichetă…au răsărit 2-3 fire…Altele în schimb au germinat 100% Ce-aș mai fi plâns acum câtva timp. În grădinărit trebuie să fii flexibil, relaxat, tolerant, nonșalant. De necocoșat. Pe lângă celelalte calități.

Poze mai târziu. Vedeta va fi minuscula țelină, vitează, credincioasă, bătăioasă și …micronică.