E tare greu să fii jandarmul vieții tale dar dacă nu ești este și mai greu.
Cum să faci gestul potrivit, cum să alegi omul potrivit, cum să fii la locul potrivit… Ai scăpat frâul vezi tu belele.
Eu nu pot să fiu jandarmul vieții mele și gata. Nici măcar pândar de vie cu simbrie nu pot fi. Asta nu înseamnă că trăiesc fără griji existențiale ci doar că stau prost cu dozajul și-atunci melanjul acesta pe care-l reprezintă viața este de multe ori gratuit obositor și nu prea mulțumitor dar cum nemulțumitului i se ia darul n-o să cârcotesc prea tare, o să fiu împăciuitoare și voi ajusta din mers câte un eres.
Asta-i așa, de inimă albastră (am suspinat cu un oftat). Ieri am săpat și am plantat. O Doamne ce vă-nchipuiți, am săpat de-un strat și l-am și ornat cu arpagic. Atât m-a ținut cocoașa. Dar pâmăntul răscolit, mărunțit și nivelat mi-a deșteptat speranțe noi și cu forțe înzecite pasămi-te azi voi face și mai și.
Vă fie bine și când treceți pe la mine ziceți Doamne-ajută și-acestui creștin (chiar dacă voi sunteți atei fi-va temei să se-faptuiască bunătate cerească).
Oare m-am scrântit mai tare? N-ar fi de mirare.
De la mine din ogradă 
Doamne-ajuta!:)
ApreciazăApreciază
Bine-ai venit Simona. Ce tors trebuie sa fie în biblioteca la tine cu-atâta negru lucios, alunecos și la glas mieros! Apropos, te felicit si te invidiez pentru încăperea numită cu atâta căldură și discretă mulțumire bibliotecă.
P.S. Detest FB. Sper din suflet să nu renunți la blog.
ApreciazăApreciază
Ilinca, contul de FB e al blogului pentru promovarea lui, eu personal n-am cont 🙂
incaperea e chiar destinata cartilor (fie ele si electornice), intre o camera de oaspeti si o biblioteca n-am ezitat nicio clipa: oaspetii vin ocazional, cartile fac parte din viata noastra de zi cu zi. ca si matele torcatoare, fie ele si negre. 🙂
ApreciazăApreciază
Doamne-ajut-o pe Ilinca!!!In rest,stai linistita!!ca toti cei din jur sant jandarmii vietii tale …nu te scapa din oki
ApreciazăApreciază
Ooooo, da! De-ajungi uneori să te-ntrebi cum de-ai supraviețuit în nimicnicia ta, nu-i așa?
ApreciazăApreciază
Spor la treaba, ca ai nevoie si Doamne ajuta!
ApreciazăApreciază
Petrecere frumoasa. Sa ramaneti de bucurie cu gura pana la urechi mult timp dupa ce-or pleca musafirii.
ApreciazăApreciază
Doamne-ajută ! spor si sanatate 🙂
ApreciazăApreciază
Ți se-ntoarca înzecit tot ce-aicea mi-ai menit.
ApreciazăApreciază
Vă pupicesc pe toate cu tot dragul. O zi cât se poate de bună!
ApreciazăApreciază
Doamne-ajuta , Ilincuto!
sa-ti fie bine , lucru pe care ni-l dorim si noua! 🙂
ApreciazăApreciază
Așa să fie și la mine și la tine și la celelalte vecine de bloguială care s-au îndurat și de bine ne-au urat.
ApreciazăApreciază
„Doamne-ajută și-acestui creștin” 😀 , multa sanatate si senin in suflet Ilinca.
ApreciazăApreciază
Păi cu atâta bunătate câtă ați presărat pe-aici chiar așa va fi Ștefana. Și la tine să fie la fel.
ApreciazăApreciază