Astăzi, 30 septembrie

Uimirea, extazul, bucuria cubarită repede înr-un cotlon mai ascuns al sufletului ca să nu dea nimeni peste ea și să nu mi-o alunge.

Cam exaltate cuvinte, nu-i așa? Asta pentru că după o semiagonie din cauza temperaturilor ridicate care transformau solera în saună acum au început să se miște lucrurile. Nu am mai cultivat legume în mod protejat, oricum nu ardei și castraveți iar în jurul meu nu se formulau decât îndoieli.

Primul castravecior ițit în soleră.

Trandafirul cel mai vechi din DIDIDAVA mi-a simțit admirația nestăvilită pentru bobocul aproape perfect și m-a lăsat să-l prind în fotografie. De regulă este greu să fotografiezi ceva de culoare roșie.

Greu încercat de ger în mai multe rânduri renaște ca pasărea Phoenix din propria cenușă. Miroase foarte frumos, face multe flori și mari și-i sunt foarte îndatorată cu îngrijirea.

Cei doi stâlpi ai casei și atât.

Să vă fie bine și aveți grijă și iubiți-vă, voi pe voi vă.