Labis


Sigur, „Moartea caprioarei” iti vine in minte la ce arsita stapaneste acum glia.

Vegetatia inca lupta, ofera, se roaga.

Rosiile mele au legat cat de cat rod dar totul pare incremenit. De-abia de-abia dă in pârg una bucata tomata. Mai sunt frunze cocârjate, mai bântuie musculite albe, ma rog ca macar o parte din rodul format sa ajunga sa se coaca si in sfârsit mi-a intrat in batatura un om cumsecade de la care s-ar putea sa am si gunoi bun si ajutor pe la toamna cand va fi sa pregatesc gradina pentru anul urmator.

Caldura si apocalipsa politica, agitatia aiuristico-sterila, exploziile solare, inversarea polilor, sfarsitul lumii nu perturba minusculele vietati care-mi otravesc mie gradina.

Dovleceii pusi târziu, agonizeaza care cum. O planta care ori te darama cu rodul ori te darama prin absenta. Adica atunci cand este a fie sunt atat de multi ca nu ai ce face cu ei iar cand nu…te fac sa tanjesti.

Si totusi…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s