De bine


Această prezentare necesită JavaScript.

După ceva zile în care căldura o luase razna răcorirea aceasta este bine venită. O vreme bună de mutat răsaduri, de semănat, de plivit, de gândit.

Cireșele mele, încercănate, se oferă oricui ar voi să le culeagă. Bate vântul și eu, singura care am drag, curaj și o prețuire atât de adâncă pentru domnul cireș încît aș strânge și cireașa de pe …moțul dumnealui pentru a nu se risipi, nu mă prea simt în largul meu pe scară.

Vizitatoarele mele interesate, păsările cerului culmea, culeg doar din interiorul coroanei, unde se simt mai în siguranță.

Ah, Doamne, sunt atât de însetată de oameni cu cuvânt, așezați și chibzuiți dar nu găsesc. La fiecare încercare de a colabora cu cineva stau și mă întreb în ce fel o să-mi tragă clapa, cum o să dea rasoleală, ce preț îmi va mai trânti, cum o să mă otrăvească cu vorbe aiurea sau ce „plăceri” nebănuite o să-mi mai ofere.

Așa am descoperit că ce-și face omul cu mâna lui e lucru sfânt, soțul meu a ajuns sudor, tâmplar, instalator…dar mai sunt atâtea meserii de care e nevoie la o casă, și mai trebuie și timp și mai trebuie și disponibilitate.

Ca să n-o mai lungesc…vreau motosăpătoare. Una pe care s-o folosesc eu, desigur după ce mă dau jos din cireș. În fond nu am decât aproape 60 de ani. Ce mare lucru. Acuma nu știu care tip de pornire e mai bună la sfoară sau de care…Glumesc. Dar chiar aș vrea un utilaj nu prea greu de folosit cu care să-mi scormonesc cei cîțiva zeci de metri pătrați de grădinuța că nu mă mai ține cocoașa să scormonesc cu furca sau cazmaua. Așă că dacă dețineți ceva informații și îmi puteți face o sugestie e bine primită. Va trebui să învăț și ceva depanare. Dacă tot nu mi-am luat permisul de conducere pe automobil, măcar să conduc săpătoarea…Ha, ha, ha.

Mister A., iubitul meu doarme așa că-mi pot permite să bat câmpii pe-aici. O fi făcut de veghe în liniște azinoapte și nu m-am prins că nu doarme că prea doarme mult acum. Îl așteptă un castronel de „cisi” pentru care s-ar putea să-mi dea un pupic.

Gâsca sură, văduvă și năucă de maternitatea stearpă dar debordantă i-a înfiat pe puișorii de incubator așa că nu se poate apropia de puierniță nici măcar Mister A. cu persuasiunea lui de neînvins. Sâsâitul ei amenințător o pune pe fugă chiar și pe cățelușa Uini, vulpița noastră cu instinct de vânător, spirit de cerșetor și îndemânare de evadat dinn inchisorile de extremă siguranță. Sigur, se revanșează ea strecurându-se pe-nserat, după ce puii sunt la adăpost, în puierniță și hrănindu-se cu resturile de mâncare de pui.

Atât deocamdată. Sunt solicitată!

Continuare:

În ogradă, un vânt capricios dar nu furios îmi ciufulește cireșul. Mister A. se bucură și simte chiar că ar putea zbura precum rățușca mea cea mută care, din când în când, își încearcă aripile scurtate cu foarfeca, doar-doar s-or fi refăcut.

Emoționat, mă caută, îmi cuprinde genunchii cu mânuțele, râde fericit și-o ia de la capăt cu alergarea în vânt.

Al doilea nuc de cioară și-a câștigat dreptul de-a locui în ograda noastră. A făcut și el nuci.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s