Am lipsit 4 zile de-acasa si parca am străbătut pământul și parcă au trecut secole.
La întoarcere am găsit primii boboci de trandafir desfăcuți și tufa de Weigela înflorită, buruienile cât casa și amestecul vegetal de la poartă până la clanță dar nu-mi pare rău pentru că am văzut cum la noi în țară nu este așa cum se văd lucrurile la televizor. Sunt și lucruri foarte frumoase făcute de oameni foarte serioși și banii nu sunt întotdeauna ochiul știți voi cui. Reconfortant.
A fost prea frumos ca să vorbesc eu acum stufos și îmbârligat.
Am fost la Cheile Grădiștei Fundata, adică la cîteva ace de păr de Moeciu în sus pe munte.
Mi-e cam greu acum să-mi aleg cuvintele și să redau cum este acolo. În primul rând este vorba despre un complex turistic care cuprinde hoteluri(două), vile(câteva) cu nume de esențe lemnoase și case de lemn cu etaj sau fără, răspândite pe coline în așa fel încât să nu se sufoce între ele dar nici prea răspândite pentru a nu deranja prea tare proprietatea particulară alcătuite din sălașe și cîteva locuințe aruncate pe cîte-o coastă.
Foarte aerisit totul, foarte îngrijit totul, construit într-un stil simplu și cu foate mult bun gust, temeinic, fără rabat. Pentru cusurgii, sigur poate o fi vreo scapare pe ici pe colo dar eu m-am simțit vindecată de o mulțime de spaime privitoare la nația română. Am stat în hotel la etajul 6. Nu aveam pretenții prea mari dar totusi 6… Orice camera avea balcon, si pe orice parte ai fi stat aveai muntii in fata ochilor si peisaje care se schimbau in functie de lumina si nori. Puteai sa stai numai la fereastra fara sa te plimbi pe-afara si tot nu te plictiseai.
Internet în cameră gratuit, restaurantul în clădire separată de spațiile de cazare. Câini foarte puțini, dacă nu ar fi fost niciunul aș fi spus că chiar nu suntem în România.
Fără comerț, fără mizerie, fără conlocuitori, fără bănci. Lenin a spus învățați, învățați, învățați aici sloganul fără cuvinte era umblați, respirați, admirați.
Voi reveni. Acum mă cheamă suflețelele verzi și cele cu pene.
De la mine din ogradă 
Ilinca, si zici ca e in Romania contemporana?:)
ApreciazăApreciază
O, da Simona. Da. Si mor de curiozitate sa stiu cine si cu ce fonduri a păstorit acea întemeiere pentru că este un întreg cu foarte mult suflet și spirit. Stil minimalist-robust-delicat. Voi mai pune cateva fotografii de la receptie, restaurant si camera.
ApreciazăApreciază
fiind eu aproximativ din zona, in copilarie mereu ajungeam la fundata, bran, rucar. au traditie turistica de multa vreme, erau pensiuni si pana in 90 iar imediat dupa au crescut multe si frumos. in amintirile mele oamenii de-acolo sunt calzi, buni, cu frica lui dumnezeu. ma bucur sa afl ca e de-a dreptul complex turistic acum, la primul drum spre brasov mergem sa aruncam si noi un ochi.
ApreciazăApreciază