Venetia, oh! Venetia!


Da, am fost la Venetia. Trei zile. Sosirea la sfarsitul primei zile, adica mai precis in seara primeia si plecarea in mijlocul celei de-a treia zile.

Am acostat în întuneric fiind la bordul unui vaporobuz bătrân si deșălat.
Nu se zărea prea bine unde am pus piciorul iar drumul spre hotel, încântător și răufăcător hotel, a fost un pic stresant, ingust si marginit intr-o parte de canal si intr-o parte de ziduri mute si sterse in care apareau foarte aproape de tine nise mai intunecate care adaposteau intrari misterioase.

Incantator pentru ca datand din secolul 16 si fiind mic interiorul hotelul arata mai degraba a casa boiereasca. La etajul nostru holul era patrat si mobilat cu un bufet masiv, impunator, o masa mare din lemn cu picioare grele, sculptate si niste scaune pline de tihna pe care sa se poata aseza orice trup ostenit de orice dimensiune, gen, varsta si rang va fi fost el.

Raufacator pentru ca acolo m-am imbolnavit odata in plus de lingoare, acel dor nemistuit dupa ceea ce-ti poate oferi o casa.

Despre ce descoperiri frumoase am facut in tot timpul petrecut acolo… altadata.

Acum am Venetia la mine acasa. Si de ce sa nu ma gandesc cand iau apa cu farasul si-o pun in caldare ca sunt gondolier si plimb o dragoste curata de-a lungul unui vechi canal? Important este ca in sfarsit s-a urnit dopul de gheta si s-a topit. Ei, da, dopurile, bateriile, fisurile si ce-o mai fi…Ce daca noi eram plecati cu capra nu dupa altceva ci dupa lucruri care sa ne ajute sa supravietuim in conditii extreme lasand un calorifer electric deasupra punctului de intrare a apei in imobil cu rolul de-a înbuna conexiunea scurta din teava groasa si robinetul de patrundere a apei in instalatie deschis, si hidroforul in functiune…

Alla salute Venetia! Da, asa se numea hotelul, Alla Salute da Cici.

La vreme de seara

(urmare)

Am mai fost intr-o excursie frumoasă și inevitabil scurtă, în Cipru.

Eram bolnavă dar era musai, Ana lui Manole deh!

Ma chinuia o raceala, se arata rebela o sinuzita maxilara iar psihicul era cam dus cu capra. Antibioticele incercau pe rand si se declarau invinse.
– Mama mea v-ar recomanda sa mai schimbati locul, uneori ajuta la vindecare, mi-a spus tanara doctorita.

La Limassol era foarte frumos si erau foarte multe flori de care nu mai vazusem, frumoase si frumos mirositoare. Pentru doua zile mi-am pierdut mirosul in mod absolut si am trait cele mai de groaza clipe la gandul ca va fi definitiv. Aveam si oarece febra dar in fiecare dimineata o porneam la drum

Apropiam propria mana de nas si nu ma mai sesizam pe mine. Sigur, am ajuns si la o farmacie, am primit si ceva leacuri. Dupa cele doua zile de amaraciune alungata cu forta cum alungi o musca rea, intr-un gest reflex m-am oprit si am indraznit sa rup o floricica ai am apropiat-o de nas. Un firicel de aroma a patruns pana la receptorii mei si sufletul mi-a tresaltat de usurare.

Pe drumul spre Manastirea Kykkos era sa ma fac ingeras, pietrele pe care le adapostesc in vezica biliara vrand cu tot dinadinsul s-o zbugheasca pe stanga sau pe dreapta serpentinelor dupa cum se inclina autocarul. Se pare ca drumul n-a fost suficient de lung si pietrele au trebuit sa se potoleasca. Tamaduitoare vizita, despre ce-am vazut acolo altadata.

Desi se pare ca bat campii pana la urma nu este chiar asa. Veti vedea ca lucrurile se leaga.

Inca o incercare trecuta cu bine si care m-a facut probabil sa ma desprind in sfarsit de baltirea maladiva a fost o incercare de a sta la soare pe plaja neobisnuita, plina de pietre mari rotunjite de valuri, cu aspect de mal de rau mai degraba decat de tarm de mare apoi…

Apoi am fost si mi-am imbaiat picioarele, la Paphos, in locul in care se spune ca spuma marii a dat-o luminii soarelui pe Afrodita.

De ce la vreme de seara am amestecat Italia cu Cipru, Venetia cu Paphos…

Ei, e felul meu de-a spune ca lucrurile sunt in sfarsit sub control si ca nici Afrodita nu se putea simti atat de bine la Paphos cum m-am simtit eu dupa ce bateria noua italieneasca a inlocuit-o pe cea veche nemteasca dar probabil made in lumea chinezeasca fisurata de ger, in baia mea neterminata si la ora asta din cauza mesterilor fugariti, dar cu cada minunat de mare si cuprinzatoare in care m-am spalat de toate relele traite in saptamanile din urma.

Sa va fie cat vreti voi de bine sa va fie ca numai de voi depinde sa nu va scufundati.

Un gând despre &8222;Venetia, oh! Venetia!&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s