Îmbrățișare de cleștar

Iarna mult-asteptata a venit.
Si ca-mpacare pentru ca de Craciun a lipsit
ne-arata ce crede ea ca are mai frumos.
Ar trebui sa ma bucur tare
dar… mi-e sufletul plin de înțurțurare
Copacii-mi pârîie-n a ei îmbrățișare
iar privirea, nesigură, caută rătăcit
prin lumina diminuată de-nvelișul de cleștar
un răsărit mai clar, ceva raze mângâietoare
un pic de relaxare.
A venit atat de iubitoare ca… ne-a zapacit!

A pregatit chiar si masa,
in loc de flori, pentru oaspeti, a pregatit
mormane de zapada cat casa,
a imbunatatit cum s-a priceput comunicarea directa
a oprit curentul, internet-ul si chiar telefonia mobila
dar in curtea mea se poate intra prin orice punct cardinal
de pe un troian banal.
Pe geamuri a brodat broboane de zambila.

S-a cam grabit dar acum zice ca e gata si-asteapta felicitari.
I s-a cam lungit gatul uitandu-se in cele patru zari…
Nici urmă de vorbe bune si nici eu nu le am pe-ale la mine!
Ma-ntreb, desi de-abia a venit, oare cat mai tine?!

Oglindă-oglinjoară, ce-o să fie maine-n țară?