Excrețare


Astăzi este duminică și întâmplător chiar o zi frumoasă. Geroasă dar frumos însorită.

Fotografia din antet arată cred o priveliște idilic rurală. Așezarea nu are nimic deosebit dar promite multă pace și liniște. Sigur, ca toată țara noastră (despre care se spune: „frumoasă țară păcat că e locuită”)  induce o stare de bine la prima… venire.

Așa aș spune și eu despre așezarea noastră …păcat că…dar este duminică. Și atunci spun doar că sunt necăjită pentru că cineva s-a excrețat în capul meu. Nu dezvolt că n-are rost.

Stăteam pe prispă rezemată de parmalâc și mă gândeam  la firea omenească (tocmai auzisem o bârfă grosieră și  gratuită) mai mult cu amărăciune decât cu înverșunare și cățelul meu cel mic de talie medie, a fost extraordinar de drăguț: a venit alături de mine și a încercat să se aburce cu lăbuțele din față pe parmalâc , să stea și ea gânditoare ca mine.

Cățelul cel mare s-a exprimat reținut dar apăsat fără de lătrat dar mi-a șoptit: las’ c-am notat! Iar vrăbiile găzduite de streșinile mele s-au repezit să ciripească un angajament: depunem mărturie urgent și vei câștiga, nu te supăra!


Le răspund acum: nu-i nevoie de mărturie, nu se luptă nimeni în instanță că nu acolo este speranță pentru simpla omenie. Aceasta… ESTE, pur și simplu, dacă… e să fie!

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s