Din Viena va transmit(IV)

Această prezentare necesită JavaScript.

Lumina unei zile de vara arzatoare nu este prietena fotografilor, amatori sau profesionisti cum or fi ei dar fotografiile au mai mult valoare sentimentala decat documentar-artistica asa ca fi-voi iertata.

Tin foarte mult sa spun ca ni s-a intamplat sa ne bucuram ca intalnim romani. Am stat la hotelul Altwienerhof, Herklotzgasse 6. Daca veti da cautare pe net veti gasi la review-uri cel mai des mentionata amabilitatea personalului. Va asigur ca este primordiala atunci cand esti obosit si stanjenit de necunoscut.

Hotelul este pe dinafara un bloc vechi din districtul 6, cu o fatada ponosita dar in care este decupata vizual partea de intrare in hotel frumos renovata si cu o usa din sticla si fier forjata care face mici promisiuni.

Receptia este draguta, cu o oglinda de efect si surpriza cea mai frumoasa, hotelul are o curte interioara delicioasa, cu scaune de gradina din fier forjat vopsit in alb, cu un mesteacan delicat si prietenos, cu un mic havuz si ceva arbusti decorativi plasati asa ca sa ofere un pic de intimitate celor de la mese.

Camera noastra pe care am asteptat cu inima stransa s-o vad m-a linistit. Daca veniti aici si se poate sa alegeti cereti camera 105. Veti avea net in camera, vedere la gradina, un pat dublu atat de mare ca va veti saluta partenerul de noapte buna si-l veti saluta de buna dimineata, si o baie multumitoare.
Atata doar ca mobila mai mult ca sigur ca este din Romania si am avut un sentiment neplacut de deja vue dar patul si serviciul a salvat totul.

Pe cand ma bucuram eu de mica gradina, discret si prevenitor a aparut langa mine un domn, blond ca sasii, care mi-a spus cateva cuvinte in romana. Surprinsa si nedandu-mi seama cine este i-am raspuns ceva stangaci si el si-a cerut scuze si s-a indepartat.

Am vazut apoi ca face parte din personal, seara ne-a oferit un pahar de vin, hotelul are crama dar nu are restaurant, ofera un mic dejun de tip bufet suedez generos aprovizionat desi nu foarte variat.

Camerele nu au frigider si nici aer conditionat dar fiind orientata spre curtea interioara nu am suferit prea tare. „La Viena vara tine doua saptamani. Se pare ca anul acesta o facem acum. Nu prea are rost sa pui aer conditionat pentru atata.” Consumabilele se reduc la un gel universal valabil. Este in schimb uscator de par.

Hotelul este situat la doi pasi de o statie de metrou care mie imi seamana cu gara de la Vatra Dornei. Metroul din Viena te poarta cu fiecare gara in alta lume si de fapt este mai mult un tren de suprafata dar ce conteaza cel mai tare este ca fiecare gara are LIFTURI.

Receptionera ne-a recomandat un restaurant, aflat la un pic de distanta de hotel. Nu l-am nimerit decat dupa 3 zile, nici n-am cautat prea tare. Aseara insa am mai intrebat odata si …surpriza. L-am gasit, un local aparent obscur, cu o mica terasa aflata pe caldaram cu piatra batuta si cu mobila rustica din lemn adevarat. Ne tot bombaneam noi daca sa stam sau sa nu stam, cam pustiu, adica mai mult gol…Obositi, ne-am asezat totusi si am avut surpriza sa vina la noi, prevenitor(din nou) un baietan negricios, din orasul VICTORIA, pe numele lui VICTOR (oare? pt. ca sotul meu a intrebat-o pe chelnerita cum il cheama si ea a avut un moment de jena ca nu-i venea in minte desi lucra cu el de un an, pana la urma a decis ca-l cheama Victor).

Sunt bucatar aici, daca va pot ajuta cu ceva… Si ne-a ajutat. Ne-a spus ce e proaspat, ce este gatit de ieri…etc Lucra la ei 2 zile pe saptamana si in rest in alta parte. Am observat ca de fapt este o politichie a orasului. Daca exista cunoscator de limba ta undeva vei fi urgent servit de acea persoana. O Doamne, frunza ma-sii! Orasul acesta frumos, si avut, si maret, si puternic isi pune problema si lupta cu cap, din rasputeri sa nu moara.

Ma opresc. Programul…Urmeaza povestiri mai multe zile de-acum incolo.