Încă-o dușcă…de amar


Mi-e sufletul o mana de cioburi
imprastiate pe podea.
Vorbe grele spuse in mod repetat
l-au fisurat.
O daruire incapatanata
le-a tinut strans ca un liant
si nu s-au imprastiat
o buna vreme
dar acum…
arar, cate un ciob geme
pe cand, zgreptanand a impotrivire ,
este manat usor de vant
mai departe de tovarasii lui
cu care forma candva
un fel de ulcior
(plin in ultima vreme cu venin,
ingredient cel putin amar daca nu ucigator.)
M-as putea apleca sa le-adun
Dar in loc de iubire ce sa pun?
Caut cu privirea golita de sclipire
un bulgare mic de lut,
un germene de nou inceput


dar roata de olar s-a invechit atat de tare
incat nu cred ca mai poate avea-ntrebuintare
si-atunci… ma supun si-mi spun:
Fii pe pace,
tarana esti si-n tarana te vei intoarce
si nu-i chiar asa lunga asteptarea
pana la linistea cea mare,
ai rabdare!
Pana atunci?!

Iubeste cu ce ti-a ramas… o raza de soare,
o floare, un greier mic, un rid mai caraghios…
A iubi e foarte sanatos
si-o poti face intr-o mie de feluri, care mai de care,
da-o-n papuci de suparare!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s