Continuare catre nimeni sau catre oricine


De cativa ani am inceput sa tin post, de Craciun si de Pasti.

Dupa prima incercare, grea ca orice inceput, nu mi se mai pare greu si oricum este benefic pentru minte si trup, am constatat asa ca nu incape dubiu.

Atat faceam, posteam dar mama mi-a spus ca ma chinui degeaba daca nu ma si duc sa ma spovedesc si sa ma impartasesc. Am zis da, pana la urma este si asta o incercare pentru mintea mea. Si m-am dus. Prima data mi-a fost o frica de nedescris. Urma un dialog si daca cel care avea sa-l conduca ar fi fost un om (pentru ca si preotii sau mai ales ei sunt oameni, cu tot ce este omenesc) nepriceput, aspru, fara prea mult spirit, cu dogma rigida-n minte putea sa ma nenoroceasca. M-as fi ales garantat cu o trauma psihica. Nu este de gluma, probabil de asta se si spune ca duhovnicul ti-l alegi.

Cum ti-l alegi? Ei asta-i o problema. Poti avea recomandari sau poti hotari pur si simplu dupa ce ai fost de mai multe ori in biserica respectiva si l-ai vazut pe preot cum slujeste si cum se comporta si te bazezi pe intuitia ta. Se poate da gres in ambele cazuri. Ce-i potrivit pentru unul se poate sa nu fie pentru altul sau se poate ca intuitia sa te tradeze.

Am avut noroc si nu s-a intamplat nimic rau. Nu am fost oprita de la impartasit si nu am capatat niciun canon. Am incheiat actul de curaj si straduinta cu o stare de mare, mare usurare si bucurie. Il dusesem pana la capat si ma bucuram de un fel de proprie biruinta asupra mea.

S-au adunat cativa ani de cand fac asta si am devenit un pic mai pragmatica iar emotia a fost un pic tocita de obisnuinta. Asa ca anul acesta nu m-am temut sa schimb preotul si m-am postat pentru spovedit la un preot nou venit in biserica respectiva, tanar si un pic mai artagos, pentru ca la el nu era coada. Ei, ce-o sa se intample, mi-am zis. Si s-a intamplat. S-a intamplat ca tot insistand el sa-mi descopar pacate si eu tot negasind, am spus ca uite, nu merg in fiecare duminica la slujba. Iar el mi-a dat canon sa merg.

Se spune ca nu ni se intampla decat ceea ce lasam noi intr-un fel sau altul sa se ni se intample.

Era si-n mintea mea un gind nelamurit inca in directia aceasta, nelamurit despre cum, si unde si de ce s.a.m.d.

M-am mobilizat pentru prima duminica si cu un sentiment ciudat oarecum si cu framantari am ajuns la biserica unde merg cel mai des si care are o insemnatate pentru mine. Dezamagire totala. O mare vinzoleala, un dascal ce canta pe nas, putina lume stabila… care sa para ca asista la slujba. Se poate sa fi fost devreme. Acolo se fac slujbe speciale pentru tot felul de nevoi ale oamenilor si atunci se primeau si se citeau acatistele. Am rezistat vreo 15 minute si am zis …

mai scriu maine despre acest subiect.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s