Tacere de primavara


Tacere de primavara

Sa zburde ca iedutii pe-afara
sufletul meu ar trebui
caci este-n sfirsit primavara!
Dar el sta incremenit,
nici macar nu tresalta
si nu incheieturile batrane sunt de vina.
El nu respira, se abtine si tace
sa n-alunge nici c-o boare de rasuflare
minunea divina
care-a invadat cu forme, arome si culori
toate cele patru zari.
Unde te intorci esti invadat,
contropit si invins
dar nu este robie mai dulce
si mai usor de purtat
decat a frumusetii de necuprins.

Sa ne hranim cat putem din cupa cu nectar,
stiti bine, o sa dureze ceva pana se umple iar
ba chiar pana atunci, pe linga vinturi aprige,
soare arzator sau navalnice ploi mai vine si zapada peste noi .

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s