Cu trup de-omăt și suflet ioc
apare-n mijloc de ogradă.
Cînd toată lumea stă să-l vadă
rămîne încremenit pe loc.
Sînge cald el nu deține
dar… ai zice că-i făptură.
Cînd îl vezi, simți o căldură
ce îți dă stare de bine.
……………………………..
Sufletul ți se deschide,
zîmbet larg îți pui pe față,
iarna nu mai e de gheață,
frigul nu te mai cuprinde.
E omul rece de zăpadă
cum desigur ați ghicit,
un cald remediu potrivit
dacă ești trist. Fără tăgadă.
Ilinca ot Gramești 
Cu oala-n cap şi păr de paie
Cu nasul bocnă îngheţat
Mai că i-aş da şi lui un pat
Şi-aş face focul în odaie!
=))
ApreciazăApreciază
Arcadie, prezență rară
dar tare binecuvîntată!
Instant am vrut s-aplic îndemnul
ce am primit versificat
dar de tristețe stau ca lemnul
căci bietul om a sucombat.
Atît i-a fost de-această dată
dar s-a topit preafericit
căci iată, o frumoasă fată
o vorbă dulce i-a șoptit!
ApreciazăApreciază
Puterea unei vorbe este mare:
Te poate înălţa până la nori
Sau peste rană este sare
Şi dintr-o vorbă-două, mori.
Dar omul vostru de zăpadă
Se vede treaba c-a murit
Topindu-se, ferice, în ogradă
De fata-zână-ndrăgostit.
ApreciazăApreciază