Piatra Neamt – un sfarsit de saptamana


Această prezentare necesită JavaScript.

In fiecare an, in prima duminica din noiembrie, eu sunt, singura, cu rare exceptii, la Piatra Neamt. Este ziua mortilor la catolici. Nu sunt catolica. Nu am morti dintre apropiati acolo ci doar prin alianta. Nu mi-a trasat nimeni aceasta sarcina. Mi-am asumat-o din mers, in baza bunului simt, eliberand-o pe soacra mea de ceva ce nu prea mai putea indeplini. Mi s-a parut extrem de frumos ca odata pe an, la morminte sa se adune cei din familie si sa pomeneasca alaturi de preot sufletele celor dusi. Atunci, acea parte din cimitir se umple de oameni. Este pana la urma si ceva pentru cei morti dar si ceva pentru cei vii.

In fiecare an, sub o forma sau alta eu resimt la acest moment foarte multa agitatie, incarcatura contradictorie de tot felul, ma framant cum sa fie mai bine, ma tulbur, ma autoexaminez si ies prost, s.a.m.d. trec pana la urma cum necum peste eveniment si apoi imi ramane prea putin timp sa rasuflu neavand la indemana decat 2-3 zile. Anul acesta a fost chiar de groaza. Totul a inceput cu o vijelie zaluda si aberanta, cu apucaturi urate si rautacioase.

In prima zi trebuie sa fac si o vizita care de data aceasta se anunta foarte apasatoare si m-am simtit ca nevasta mesterului Manole care prin stihii isi continua ceea ce credea ea ca era menirea ei.

Am ajuns spre seara acasa, sleita de vlaga, am plans, tare zbuciumata, si pana la urma m-am adunat. Oglinda a ceea ce a fost in acea zi sta cerul la apus:

Norocul meu a fost ca mi-am luat aparatul de fotografiat cu mine. A doua zi parca eram pe alta lume. O zi extraordinar de pasnica si frumoasa care-ti inducea, daca te lasai, voiai, cautai, multa pace. Orasul acesta aflat intr-o caldare a muntilor este un amalgam de frumusete si disperare. Am vazut oameni care par sa fi atins cerul cu varful degetelor si oameni care vad perspectiva streangului ca singura viitoare solutie. Extaz si delir. In ziua aceea uratul si disperarea s-au ascuns de teama soarelui bland si vindecator.

Mi-am pus in cap sa ma mai si uit in jur, sa mai si rasuflu, sa adun imagini frumoase care sa se inghesuie in mintea si in sufletul meu, sa dea din coate si sa alunge afara ceea ce ma bantuia. Ce a urmat?

Motodeltaplan, masina de epoca, veverita, urs, cerb si capre, nunta cu porumbei, telegondola, case memoriale, peisaje cu o toamna de vis, cladiri frumoase si vechi alaturi de inevitabila invazie a noului agresiv, rece si impersonal.

Daca observati pe ici pe colo ceva inclinare prin unele imagini este pentru ca am incercat sa judec cat mai drept si probabil m-am asezat cam stramb.

…………………….
Muflonul – M-a impresionat prin linistea afisata. Imperturbabil, isi rumega linistit … gandurile, cu femeile, pardon, cu femelele stranse in jurul lui. Nici vorba de oprimare, de prizonierat, de suferinta.

Muflonul european, numit și oaie sălbatică (Ovis ammon musimon, Pallas, 1811), este strămoșul oii domestice. Are lungimea corpului de 1,1-1,3 m, coada de 3-6 cm și înălțimea la greabăn de 60-80 cm. Greutatea poate atinge 50 kg. Poate face salturi de 2 metri inaltime si 3-4 m lungime

Aspectul general al muflonului este asemănător cu al berbecului. Mai ales masculul are coarne inelate, puternice și răsucite. Acestea cresc în spirală odată cu vârsta animalului, putând ajunge la 90 cm. Femelele poartă uneori și ele coarne, mai mici, de până la 10-12 cm. Copita este la fel cu cea a oii domestice.

Muflonul a trăit în România în trecut, dispărând într-o perioadă nedeterminată precis din Evul mediu. În secolul XX a fost reintrodus, după mai multe încercări de aclimatizare, în primul rând în Dobrogea, centrul Munteniei, județul Argeș, județul Alba. S-a dezvoltat bine, deși nu atât de rapid pe cât ar fi dorit cei care s-au ocupat de introducerea lor. S-a acomodat în special în pădurile din zonele de dealuri joase și coline, precum și în pădurile de câmpie cu umiditate relativ crescută, spre deosebire de arealul originar, stâncos și destul de arid. Cu toate acestea evită și zonele cu prea multă apă și nu înoată decât în cazuri cu totul excepționale.

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

Cerbul – Foarte elegant, obisnuit cu imprejmuirea, a invatat sa-si strecoare coarnele bogate printre barele de fier si sa stea la pozat.


…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

Un gând despre &8222;Piatra Neamt – un sfarsit de saptamana&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s