Dati liniste odaii…

Ati stat vreodata intr-o odaie in care mamica linistita isi alapteaza pruncutul?
Cred c-o sa-mi murmure multa vreme in suflet si in minte linistea acelei odai.

In minte mi se involbureaza ganduri, ochii se indreapta un pic mai jos de nori… buzele feamata a revolta ar vrea sa spuna ceva dar… cui? Ce planuri, ce strategii, ce expertize, ce orientari…ce politichie! Intra dom’le intr-o odaie in care cu ajutorul lui Dumnezeu o mamica isi alapteaza linistita pruncul si vei sti ce trebuie facut daca esti OM.

Iertare…mi-a scapat.

De fapt voim sa spun ca am reusit pentu prima data in viata, fara indicatii, doar inspirandu-ma sa crosetez „ghetute” pentru baiatul baiatului meu. Se poate si mai bine, nu sunt perfecte dar sunt foarte …ale mele!

Ieri am fost in vizita si mi-am umplut sufletul cu o tona de bucurie. A inceput sa stea treaz mult mai mult timp din zi, este foarte receptiv, foarte expresiv si iti transmite in cateva clipe mai mult decat un matur care vorbeste o zi intreaga. Mamica lui m-a initiat cu serozitate in arta schimbarii pampers-ului si m-a avertizat cum in timp ce-l desfac pe cel vechi trebuie sa am grija sa nu-mi confunde nasul cu o floare.
L-am tinut mult in brate, l-am invatat poezia „gaste, gaste, GA, GA, GA!/Vreti la balta? DA, DA, DA!” si am vrut la un moment dat sa fiu „tare” si i-am spus „uite care-i chestia, cred ca mamica ar vrea sa te mai las si in patut!” si am vrut sa-l desprind de unde eu il cuibarisem si sa ma desprind de el desi nu-mi doream. A inceput sa planga si cand i-am spus sfasiata ” nu te da bunica, nu te da bunica” a tacut si s-a inseninat.
S-a nascut pe 24 iulie… Hi, hi, hi… bunica e LULI?

Poate fi, dar e atat de bine…