O zi binecuvantata….

E TOAMNA… O spun bucuroasa si cu gura plina… Dimineata racoroasa mi-a ambalat motoarele la maxim.
Mi-a limpezit mintea, mi-a hotarat actiunea si iata-ma la lucru.

Trandafirul MEU urcator, marele alb cum ii spun eu era in mizerie. Dupa inghetul din iarna aceasta era gata sa-l pierd. Firav, slabit si-a intins cum a putut cateva brate slabe si palide si eu nu am avut resursele necesare sa fiu langa el sa-l intaresc si sa il sustin. I-am revazut cateva poze dintr-un an bun si m-am cutremurat din cauza …cruzimii mele. Da, putem fi cruzi fara sa vrem.

Am crezut ca-l voi apara cumva de arsita daca voi planta la picioarele lui cateva zorele albastre. Ele au crecut buruienos ca de-abia au facut 2-3 flori si l-au sufocat agatandu-se de el.

Ma uitam din cand in cand cu jale dar bratele imi cadeau neputincioase din diverse motive si …plecam.

Astazi mi-am luat avant si …l-am descurcat, l-am hranit, l-am ordonat bratele pe pergola legandu-le cu rafie si la picioare i-am plantat tufanele albe. Poate alaturarea nu este potrivita ca grad de noblete dar ele sunt rezistente, prezente mai tot timpul anului si nu va mai fi atat de expus arsitei.

O ploicica blanda m-a gonit in casa sa ma odihnesc un pic dar iata ca a stat si …voi continua. Aproape nu-mi venea sa plec din ploaie, era ca de demult, linistita si binevenita.

Sper ca marele alb sa adune ceva forta pana la intrarea in iarna si anul viitor sa fie ele unul bun. Din pacate este flebetea albinei croitoare ca si Double delight dar macar sa ramana doar raul asta.
In galeria de poze puteti observa o imagine pesimista cu solul din gradina mea, o imagine optimista cu mararutele maxi si trandafiri renascuti din propria cenusa, ochii albastrii – prune din cel de-al doilea prun al nostru( a fost tare bolnavior saracul dar a luptat si tot a reusit sa-si duca treaba pana la capat) si micutul trandafir de ghiveci cu florile noi produse pe pervazul meu. Si da, inca odata tomata de la fantana.

Mai vorbim pe inserat.