Micul print


De os domnesc, in tol festiv
Le-a vizitat neanuntat.
Petuniile mele albe
Au tremurat in horbotele
Cu sufletul infiorat
C-a dat asa noroc pe ele.

Da’ printu…-n graba a plecat
Sa cate altele ca ele.
Ce le-a lasat..doar o speranta:
Mai vin…in ultima instanta!


***
Si au ramas florile mele,
Infiorate-n horbotele
Cu sufletul adanc marcat
De printul ce le-a vizitat.

Privesc si-acum in ceea zare
Sperand ca printul mai apare.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s